Pe scurt, psihologul clinician este cel ce analizează simptomele pe care le ai și modul de afectare și poate redacta rapoarte oficiale, care îți pot servi, de exemplu, la un control psihiatric.

Astfel, referitor la psihiatru, el are titlu de medic, ceea ce înseamnă că poate elibera medicație. Psihologul nu poate prescrie medicație!!

Psihoterapeutul și consilierul se aseamănă ca și funcție - amândoi lucrează pentru un număr de ședințe în obținerea anumitor obiective, în funcție de caz. Psihoterapia este un proces mai complex, iar psihoterapeutul poate interveni în cazul unui diagnostic psihiatric sau unor dificultăți mai persistente. Consilierea are mai degrabă în vedere scopuri precum ar fi dezvoltarea personală, optimizarea, atingerea unui obiectiv specific (de ex., cum să nu mai procrastinez, cum să gestionez o relație). De multe ori, psihoterapeutul poate face consiliere, dar consilierul nu poate face psihoterapie.

​

Psiholog înseamnă, pe scurt, absolvent al Facultății de Psihologie. Psihoterapeutul are și un program de formare, iar psihiatrul a urmat Medicina. 

​

Dacă ai dubii, cel mai bine întrebi exact cu ce se ocupă cel cu care vorbești, ca să fie mai puțin confuz. Eu, de exemplu, urmez un program de formare în psihoterapie, dar la momentul prezent sunt psiholog clinician (rapoarte) și consilier psihologic (probleme specifice, optimizare). Îți stau la dispoziție oricând pentru întrebări!

Evaluare psihologică - în funcție de nevoi, se poate întinde pe 2-3 ședințe de 50 de minute. 

​

Consiliere psihologică - în funcție de nevoile tale, un proces de consiliere poate dura de la o lună, deci 3 ședințe, până la mai multe luni, dacă apar mai multe dificultăți de gestionat șamd. Iarăși, toate ședințele au 50 de minute. Nu e nimic în neregulă cu tine dacă ai nevoie de mai multe ședințe! 

​

Psihoterapie - similar, în funcție de nevoile tale, psihoterapia se poate întinde de la 3-6 luni la mai mulți ani, în funcție de nevoile tale, cu durata unei ședințe de 50 de minute. 

​

Motivul pentru care ședințele durează 50 de minute și nu e setat intervalul de 60 de minute, care ar fi mai intuitiv, e simplu - dacă avem mai multe ședințe una după alta, cu 50 de minute evităm suprapunerile și întârzierile. Chiar dacă se depășește cu 5-7 minute, avem o marjă de eroare, o scurtă pauză pentru a ne pregăti pentru următoarea ședință. 

Diagnosticele sunt utilizate de medici și psihologi, în principiu să știe, să denumească o afecțiune sau un set de simptome. Poți vedea cum, astfel, diagnosticele sunt categorii rigide care ne pun în cutiuțe. 

​

Din punctul meu de vedere, un diagnostic nu este o sentință pe viață, ci este o denumire pentru modul în care se manifestă niște simptome la un anumit moment în viața ta. Acesta se poate schimba, poate evolua, se poate remite* (*în cazul anumitor tulburări). 

​

Mai important decât diagnosticul în sine este modul în care lucrăm cu el, cum ne adaptăm. Unele tulburări se pot remite, unele nu. Chiar și cele care nu, pot evolua spectacular, astfel încât viața să ne fie cât mai împlinitoare - creștem în jurul acestuia. 

De obicei, dacă te adresezi oricăruia dintre cei de mai sus, ar trebui să înțeleagă dificultatea ta și ce fel de ajutor ai nevoie, încât să-ți facă o recomandare pertinentă. Mulți dintre noi (oameni din zona de psiho) încercăm să ne adaptăm pe nevoile tale și să fim atât psihoterapeuți, psihologi clinicieni etc., tocmai să nu fie nevoie să te trimitem să mai faci un drum și să putem colabora mai rapid!

Totuși, în mare, dacă simți că întreaga ta viață este afectată de o anumită dificultate/mai multe, îți recomand o sesiune cu un psihoterapeut. Acesta poate judeca, de exemplu, dacă ai nevoie și de consult psihiatric. 

​

Dacă simți că ai nevoie de puțin ajutor să gestionezi mai bine o anumită dificultate sau treci printr-o perioadă dificilă, îți recomand consiliere psihologică SAU psihoterapie!

​

Dacă ai nevoie de un raport de evaluare psihologică, psihologul clinician este cel ce te poate ajuta. 

Depinde de modul de lucru al fiecăruia, în principiu. Eu îți voi trimite niște chestionare de completat, în funcție de ce am vorbit înainte de ședință. Ulterior, în cadrul ședinței, vom avea o discuție mai amplă despre modurile în care viața îți e afectată de emoțiile, gândurile sau simptomele pe care le ai, cum le gestionezi. Voi avea grijă să-ți acord spațiu și timp să răspunzi, fiindcă știu că poate fi puțin dificil acest proces, mai ales când nu știi la ce să te aștepți. Vei primi, în funcție de nevoile tale, un raport de evaluare psihologică, pentru scopul de care ai avut nevoie (de ex., pentru psihiatru etc.). 

Vorbim despre care este dificultatea ta curentă. Probabil îți voi trimite niște chestionare, pentru a vedea diverse tendințe (de ex., trăsături de personalitate). Scopul acestora este tocmai să mă asigur că, în cadrul ședințelor, lucrăm cât mai personalizat pe tine, nevoile și scopurile tale!

Nu e nevoie de cine știe ce mare pregătire. Dacă simți nevoia de pregătire, în vreun sens, poate ajuta să știi 1. pe ce vrei să lucrezi 2. care sunt cele mai mari dificultăți curente 3. ce scopuri viitoare ai. În online, este nevoie de o conexiune de internet cât de cât stabilă, ca să ne înțelegem cât mai ușor și aș prefera să ai acces la cameră video (fie că e pe telefon, laptop tabletă etc.). Motivul este pur legat de formarea unei conexiuni - atât tu, să mă poți vedea pe mine, și eu să înțeleg mai bine ce vrei sa transmiți.

Supervizarea înseamnă că persoana este în primii 1 sau 2 ani de practică și că activitatea sa este observată de un supervizor, cineva cu mai multă expertiză și experiență, care îl îndrumă. Poate fi în supervizare în psihologie clincă și consiliere (eu, în prezent) sau în psihoterapie (eu, sper că la anul). Supervizarea este foarte benefică și nu limitează abilitățile persoanei, putând fi chiar un beneficiu faptul că ai o "garanție" că activitatea sa este revizuită și de altcineva. 

Nu voi dezvălui nimic din informațiile personale cu altcineva, conform reglementărilor în vigoare (GDPR). În cadrul supervizării, dacă discut un raport de evaluare sau pun o întrebare, totul este complet anonimizat și identitatea ta nu este dezvăluită. Există 2 excepții de la confidențialitate, dar acestea sunt cazuri extreme. Practic, în mod obișnuit, totul este confidențial și nu ai de ce să-ți faci griji de acest aspect. Dacă totuși ai întrebări specifice, îți pot răspunde!

Cum arăta viața ta înainte de psihoterapie/consiliere/tratament psihiatric? Cum arată acum? Ce moduri noi de gestionare al simptomelor sau dificultăților ai găsit? Te simți mai flexibil, mai relaxat? Relațiile ți-au fost îmbunătățite? Simți că ai crescut în jurul dificultăților pe care le ai, că te-ai dezvoltat și în alte moduri? Dacă simți că în oricare dintre zonele astea, ai clădit măcar puțin, acesta este un semn bun! Progres nu înseamnă perfecțiune totuși - și dacă mai ai momente în care recazi în tipare vechi, acest lucru nu anulează tot ce ai clădit până atunci, fiindcă progresul pe care l-ai avut, tot al tău rămâne.